Acasa | Actualitate | Toma se poartă ca Nero, care cânta costumat în actor, când a dat foc Romei…

Toma se poartă ca Nero, care cânta costumat în actor, când a dat foc Romei…

13516286_1016723238449011_6319834934458391000_n

O stare de revoltă mocnită se instalează încet dar sigur la Buzău. Chiar şi bruma de muşterii care au făcut prostia să pună ştampila pe votul dat lui Toma, a început să regrete decizia luată la alegerile locale de anul trecut. Aproape că nu mai există cetăţean care să nu-l injure la fiecare colţ de stradă, de mahala sau pe drumurile ciuruite de gropi. Pe bună dreptate oamenii au ajuns să se întrebe dacă cel care ţine frâiele oraşului mai este ancorat în realitate.

Explicaţiile unei atare stări de fapt sumt relativ simple şi se trag din trecutul învolburat al urbei. Aroganţa şi înfumurarea născute din leadershipul propagandei PCR sunt metehne de care nu mai poţi dezbăra un om ajuns la aproape şase decenii. La această vârstă frumuşică, e lesne de văzut ca un asfel de specimen care se intitulează strateg de excepţie şi mare vizionar, să ignore problemele celor mulţi, celor desculţi , care aşteaptă salvarea de atâta amar de ani.

Însă oraşul ăsta parcă este blestemat să ajungă veşnic la cheremul mafioţilor putred de bogaţi, care se joacă cu destinele plebei după ce practică un teatru ieftin în faţa alegătorilor la fiecare patru ani. Îşi cumpără locul de actor şef la un partid mai mare sau mai mic şi apoi apucă de coarne puşculiţa locală. E o regulă strictă de la care nu trebuie să te abaţi. E uşor de înţeles că nu te poţi aştepta la nimic bun de la un individ care toată viaţa a fost şef , care n-a suferit pe vremea comuniştilor fiind cadru de partid şi care apoi a ajuns ciocoi şi moşier peste bunurile clasei muncitoare. Când milioanele de euro ţi-au dat năvală în portbagajele maşinilor de lux, când tu nu te-ai zvârcolit pe uscat din grija zilei de mâine, îţi vine uşor să experimentezi zilnic pe spezele prostimii care te-a votat.

Azi îi tragi un semafor la gară, mâine unu în centru apoi te apuci să beleşti nişte zebre că-i inflaţie de dobitoace în oraş. La urmă te cocoţi într-un jilţ tapetat cu minciuni şi te-apuci să joci în piesa ta ridicolă întocmai ca Nero care cânta costumat in actor la Harfă atunci când a dat foc Romei. Aşa face şi eroul nostru, acest imparat local zis şi Făcăleţ biruitorul, care se apucă tam nisam să facă zgomot, să dea din gură, să facă gesturi deocheate pe unde-apucă apoi să danseze dezinvolt pe ruinele unei societăţi cuprinse de disperare şi de anarhie. Când oraşul pute de gropi tu îi dai circ, când jegul moral şi fizic te umple până la bărbie tu îi dai în cap nemulţumitului  cu cultua civică şi cu proiectele memorabile. Faci Muzeul Calului, pui armăsarul să-ţi danseze în glodul străzilor neasfaltate, călăreşti iapa de prăsilă şi ridici la rangul de comună ce-a mai rămas dintr-un aşa zis oraş.

Însă noi ne explicăm gesturile ieftine cu care un astfel de personaj se dă în stambă atunci când pune în scenă partituri penibile pe care cei obişnuiţi chiar că nu le mai înţeleg. Când toată viaţa te-ai ghiftuit din banul public, când tu şi acoliţii tăi ai bătut la uşi mereu deschise, îţi permiţi să le râzi în nas celor cu bun simţ care n-au tupeul să parvină. Când tu trăieşti în vile de lux şi te tratezi ca un belfer numai în străinătate îţi vine uşor să-mbolnăveşti de nervi un oraş ajuns pe marginea prăpastiei. Când tu te plimbi cu Jeep-ul de lux prin oraş, când ai şoferi angajaţi, aproape că nici nu mai simţi gropile şi nici revolta şoferilor care cu sudoare au pus bănuţ lângă bănuţ să-şi cumpere o maşină. Când îl vezi pe unul care-şi rupe roţile–ntr-o groapă te gândeşti c-ai mai făcut o faptă bună în ziua aia, fără nicio cheltuială, c-ai mai adus un ban la puşculiţă, unuia de teapa ta, unui investitor în piese auto. Nu te gândeşti la şoferii care fac spume la gură şi care-ţi adresează 1001 de înjurături în fiecare secundă. Şi nici n-ai cum pentru că ai pierdut contactul cu lumea care te înconjoară. Trăieşti în partitura ta, şi te gândeşti ce rol să mai interpretezi mâine, de muză sau de victimă a MAFIEI locale.

Dar când tu trăieşti pe un domeniu de lux, când ai zeci de proprietăţi făurite din averea defunctului stat comunist, chiar că-ţi permiţi luxul unui alt experiment inedit, atunci când hotărăşti peste noapte să laşi oamenii fără locuri de parcare. Când n-ai trăit în viaţa ta la bloc chiar că te simţi bărbat în putere când chinuieşti contribuabilul atunci când îi  interzici să-şi mai ususce rufele pe sârmă. Când tu n-ai alergat niciodată să capeţi un loc de muncă îţi vine lejer să-l trimiţi pe unul acasă şi să-i recomanzi să trăiască doar cu apă taman ca măgarul lui Nastratin Hogea. Nici că-ţi trece prin cap că ăl fără de muncă ori ajunge să le dea altora în cap ori ajunge să-şi pună ştreangul de gât că n-are cu ce să-şi hrănească familia şi nici cu ce să-şi plătească ratele la casă. Când tu nici nu cutezi să iei la pas mahalalele oraşului de frica ţiganilor pe care i-ai luat la şuturi, chiar că nu-ţi mai pasă de elevii care sunt fugăriţi de javre prin parcuri şi pe trotuare.

Când îl vezi pe ăla amărât , ajuns piele şi os de foame ,  tot din cauza ăstora de teapa ta, chiar că-ţi vine să-l mai exploatezi şi tu un pic, să-l supui la biruri cu nemiluita ca să-ţi meargă ţie şi prietenilor tăi bine. În fine când vezi că ai la degetul mic destinul unui om amărât care n-are tupeul să-te-n înfrunte, atunci când îl prosteşti în faţă sau mai rău îţi baţi joc de el, pentru că tu eşti mare şi tare şi plin de bănet şi ai lumea la picioare, chiar că-ţi permiţi să te porţi ca un dictator pe tarlaua ta. De-asta îi dispretuieste Toma pe buzoieni, de-asta nu dă doi lei pe ei, pentru că ştie că nicicând sărmanii nu vor avea curajul să-si înfrunte imparatul. Oamenii simpli, educaţi şi cu mult bun simţ, care nu s-au pretat la prăduieli nu sunt pe placul unor astfel de specimene. Sunt consideraţi fraieri, lipsiţi de talent artistic, de harul cu care s-au născut profitorii cu tupeu, de cea mai elementară cultură a şmecheriei.

Ştie că oamenii simpli sunt creduli şi sunt uşor de manipulat. E la curent cu faptul că spectrul sărăciei instaurat de cei care au devalizat economia şi-a făcut prea bine treaba. Nicicând ăştia de teapa noastră nu vor cuteza să-l întrebe în faţă cum a ajuns cu adevărat milionar, dacă ne-a minţit când a ajuns primar, când a făcut anul trecut declaraţia de avere, dacă afacerile sale sunt falimentare sau nu, dacă banii noştri sunt administraţi eficient. Pentru că niciunul cinstit n-a ajuns milionar în euro decât dacă a câştigat la pariuri. Iar din câte ştim noi domnia sa n-a câştigat decât la loteria destinului făurit de foştii stăpâni roşii. De-asta ne sfideaza Toma pe toţi, de-aia se poarta precum imparatul roman Nero…

Editorial de Penelopa Găleată

Comentarii

Comentarii

Powered by themekiller.com anime4online.com animextoon.com apk4phone.com tengag.com moviekillers.com