Acasa | Actualitate | Ordonanța 13 și legătura cu politicienii buzoieni

Ordonanța 13 și legătura cu politicienii buzoieni

VOT - PARLAMENT - CROITORU

Ceea ce părea la început o problemă minoră, devine o boală lungă ce va duce, foarte probabil după cum se mișcă lucrurile, atât la căderea Guvernului Grindeanu cât și la alegeri anticipate, pentru prima oară în epoca postdecembristă.

Deși pentru liderii PSD acest lucru pare o glumă, probabil că tot glumă ar fi părut și liderilor PCR, în decembrie 1989, căderea comunismului în România. Și tot o glumă li s-a părut și PDL-iștilor căderea Guvernului Boc sau a Guvernului Ungureanu. Un lucru e cert: ordonanța Dragnea-Tăriceanu a împărțit țara în două, unii care sunt pro și alții contra.

Și asta nu e tot. Mai grav, pentru PSD este că propriul partid este împărțit în două: unii care susțin ordonanța și care sunt minoritari și din ce în mai puțini, și alții, majoritari, care sunt contra adoptării acestei ordonanțe. Deși unii, destul de puțini, și-au dat demisia din PSD sau au adus critici celor care susțin această ordonanță, cei mai mulți preferă să aștepte și să caute noi lideri. PSD are, prin adoptarea și susținerea acestei ordonanțe, o gravă problemă de imagine, atât intern cât și extern.

Iar liderii vor avea de înfruntat propriile imagini de legitimitate în cadrul organizației. Am spus că membrii PSD care susțin ordonanța sunt minoritari în partid. Ar mai fi nevoie de o precizare: aceștia, chiar dacă sunt minoritari, ocupă funcțiile cheie de conducere, atât în cadrul partidului cât și în administrație. De aceea, vocea celorlalți membri de partid nu prea răzbate în raport cu aceștia. Deocamdată.

Pe de altă parte, nici partidele din opoziție nu sunt tranșante în această privință. Și cum să fie când lideri sau membri importanți ai opoziției vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe. Practic, ordonanța în cauză are susținerea tacită a tuturor partidelor parlamentare cu excepția USR. Când am citit în presă despre postarea Facebook a parlamentarului USR, Vlad Emanuel Durus, m-am gândit la mai multe scenarii.

Iată postarea cu pricina: ”Pentru a intelege mai bine cine face (si cine nu) opozitie in Parlament, sau macar cine incearca, astazi am urcat in lift insotit de dl ministru Iordache si dl PNL-ist Cezar Preda (probabil nu stiau ca sunt deputat USR). Domnul coleg din opozitie nu a incetat sa laude ordonantele date de dl Iordache, laudandu-i si taria de a merge mai departe in adoptarea lor. Mai apoi, in plen, un alt „coleg” de opozitie, dl deputat Bichinet de la PMP a luat cuvantul si a cerut sa nu mai primeasca indemnizatii de cazare cei care au protestat peste noapte in Parlament (deputatii USR), iar apoi, cu o fina ironie, ne-a recomandat sa ne cumparam niste deodorant…. Acestia sunt colegii de opozitie… Poate acum intelege lumea si mai bine de ce a aparut USR, cine este USR si de ce este nevoie de USR”.

Sincer, nu m-a surprins poziția domnului Preda, ci doar modul ”indiscret” în care a ales să-l laude pe ministrul Justiției. Asta deoarece domnul Preda are temerile sale cu privire la afacerile dubioase cu statul care l-au făcut ”un pic” mai bogat. Inițial m-am gândit și la o strategie a domnului Preda, de a-l împinge pe domnul Iordache în a-și rupe gâtul și a târî și PSD-ul după el, dar mi-am dat seama că asta este o pistă falsă. Cezar Preda a spus ce gândește și este bucuros că alții sunt criticați pentru o ordonanță care-i convine și lui.

Adriean Videanu, Vasile Blaga, colegi de partid și prieteni ai lui Cezar Preda sunt beneficiari direcți ai acestei ordonanțe. Mai ar fi și Traian Băsescu sau Victor Mocanu de la PMP. Ca să nu mai vorbim de ALDE sau PSD. Și este suficient să urmărim postările de pe paginile personale să vedem că am dreptate. Cezar Preda nu a postat absolut nimic despre proteste. Și nici soția sa Janina, care, în alte situații, era foarte prezentă. Întâmplare?

De cealaltă parte, liderii PSD Buzău Marcel Ciolacu și Petruș Neagu au înlocuit mesajul ”Cred în România” și au postat mesajul ”Susțin Guvernul Grindeanu”. Mi se pare o abandonare a României, în favoarea unei găști de partid. Nu știm dacă au făcut-o la comandă sau din proprie inițiativă. Mi se pare că odată ce ai adoptat sloganul ”Cred în România”, nu mai poți renunța la el, dacă chiar crezi. Câtă diferență între liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, care în timpul unor manifestații studențești, la Cluj, în plină teroare stalinistă, spunea că ”înainte de a fi comunist, sunt român!”.

Domnii Ciolacu și Neagu, ne spun verde-n față că înainte de a fi român, sunt susținătorii unui guvern efemer. Câtă ipocrizie, să înlocuiești supremația poporului român cu superioritatea autoproclamată a unei găști de partid. Dar despre cine vorbim? Ce pretenții să avem de la ei? Cert este că, acele postări, de susținere a Guvernului Grindeanu, se vor întoarce împotriva lor foarte curând deoarece soarta cabinetului Grindeanu a fost deja petecluită în momentul în care s-a pus contra curentului popular iar ambasadele statelor europene și ambasada SUA,cu toată prezența lui Dragnea la investirea lui Trump, au denunțat ordonanța.

Iar când Biserica Ortodoxă, prin vocea Patriarhului, s-a declarat împotrivă, deja e grav. Extrem de grav. Toma, dar și alți parlamentari de Buzău au ales calea tăcerii în această privință. Și au procedat cel mai bine. Vorba ceea, dacă tăceai, filozof rămâneai. Pentru că s-ar putea ca ieșirea a sute de mii de oameni în stradă să nu rămână fără urmări nici în cadrul PSD, iar tensiunea din stradă se va muta în interiorul PSD unde există mari diferențe de vederi între diverși lideri sau membri. Iar o nouă conducere centrală a partidului va aduce schimbări și în teritoriu. Iar cei care au criticat sau măcar nu au lins dosul lui Dragnea vor fi în prim planul excluderii sau al marginalizării.

Este clar că Ciolacu, dar și Neagu au jucat prost cartea aceasta și vor fi siliți să îi cedeze lui Toma conducerea organizației județene foarte curând. Pentru că, românul cere întotdeauna sânge și vrea capul cuiva. Nu contează cine, dar să fie cineva foarte mare. Și nu va mai dura mult până când voci din PSD vor cere capul lui Liviu Dragnea.

La Buzău, va trebui ca Toma să profite și să speculeze, la momentul oportun, acest lucru. Avantajul minim al lui Ciolacu este că și dacă va fi exclus din PSD, își va păstra calitatea de parlamentar pe durata actualului Parlament, pe când Neagu, dacă va fi pus pe liber, va pierde și funcția de președinte al CJ Buzău. Iată cum, prin câteva decizii proaste, poți da cu piciorul la o construcție de ani de zile.

Dar ce înseamnă să nu știi să comunici!!! Pentru că, inițial protestele au pornit pașnic, împotriva ordonanței, iar astăzi oamenii nu mai pot fi opriți atât de ușor. Oamenii cer astăzi demisii și nu cred că se vor opri doar la o demisie. De ce s-a ajuns aici? Din cauza incompetenței și opacității liderilor partidelor parlamentare care nu au înțeles rezultatul ultimelor alegeri parlamentare. Rezultatul scrutinului din decembrie a pus o presiune enormă pe PSD, presiune care nu s-a simțit în interiorul partidului, ba chiar a fost denaturată, în sensul unui vot de încredere. Scorul electoral trebuie privit ca așteptări ale electoratului și nu ca un vot în alb dat partidului. Cu cât acesta este mai mare, cu atât mai mari sunt așteptările electoratului. Europarlamentarul Sorin Moisă, unul din numele vehiculate anterior pentru postul de premier, și primarul Iașului Mihai Chirică s-au declarat împotriva ordonanței.

Cât despre urgența ordonanței de urgență, aceasta prin abrogare, naște noi semne de întrebare dar și de nemulțumire.

Interesantă este și poziția mamei ministrului Justiției, Florin Iordache, care a declarat unor jurnaliști că l-a sfătuit pe fiul ei să nu intre în Guvern și să nu stea între câini.

Iată și ce scria Lucian Romașcanu pe pagina sa de socializare, în timpul campaniei electorale: ”atunci când inițiem proiecte pentru România avem o obligație morală față de cei care ne-au crescut.” Se vede ce obligație morală au avut domnii Dragnea și Tăriceanu. Se vede foarte bine și la politicienii noștri locali, Ciolacu, Neagu, fără a mai pronunța și alte nume locale, ce ”obligații morale” au avut și față de cine.

Ruptura în interiorul PSD dar și grăbirea căderii Guvernului este dată de mentalitatea de vătaf a lui Liviu Dragnea care, în loc să înțeleagă mesajul populației, și să facă un pas înțelept înapoi, vrea, cu orice chip să demonstreze că are dreptate. A mobiliza membri sau simpatizanți PSD pentru susținerea Guvernului, ar însemna să arunci gaz pe foc, iar un asemenea gest, în locul unui rezultat scontat, ar inflama și mai mult lucrurile și ar însemna obștescul sfârșit al unui guvern diletant dar și al unui lider din ce în ce mai contestat.

În loc să-ți arăți forța, îți arăți de fapt propria neputință și incompetență. Un lucru esențial nu au înțeles oamenii politici din întreaga istorie: între vârf și prăpastie e doar un pas. PSD poate mobiliza zeci de mii de oameni, nu sute de mii, dar pentru o perioadă scurtă. Dacă se va întâmpla asta, atunci în locul efectului dorit de liderii PSD+ALDE, efectul va fi exact opus, adică oamenii care ies în stradă să protesteze împotriva guvernului vor fi tot mai îndârjiți și tot mai numeroși.

Iar asta nu poate însemna decât confuzie și mai mare a clasei politice, o dezintegrare a PSD și o pierdere rapidă a capitalului de simpatie. Nimeni nu garantează că în PSD nu vor exista dezertări pe fondul menținerii acestei stări de presiune populară și nimeni nu știe dacă un nou Gabriel Oprea nu va apărea de nu știm unde și nu va năși un nou UNPR din seva actualului PSD.

Iar asta va însemna o altă majoritate parlamentară, multe dezertări și un PSD redus la neputință. Cert este un lucru: boală lungă sărăcia omului. Asta înseamnă că slăbirea PSD va fi tot mai evidentă cu cât situația va trena mai mult. Pentru că, în final, Guvernul Grindeanu tot va pica, ar trebui ca Dragnea să ia cât mai repede mâna de pe acest guvern și să încerce să mai salveze ce se mai poate, inclusiv propria piele.

Un alt lucru esențial se pare că nu au înțeles deloc cei care invocă astăzi ”legitimitatea” dată de niște alegeri oricum anoste, și anume faptul că legitimitatea înseamnă altceva decât să te pui contra valului. Dacă e să ne raportăm la cifre absolute, atunci PSD, cu un procent de 45% voturi, la o prezență de 39% la urne, ar însemna sub 16% din totalul alegătorilor, ceea ce nu prea te legitimează să faci chiar ce vrei. Pe de altă parte, în interiorul partidului sunt oameni care nu sunt de acord cu deciziile liderilor tot timpul, oameni care ar trebui consultați când se iau asemenea decizii și care sunt ținuți de umplutură.

Și mai există factorul cheie care dă mărimea unei forțe politice: dinamismul membrilor săi. Cu cât aceștia sunt mai dinamici, cu atât rezultatele sunt mai spectaculoase. PSD nu se poate lăuda cu așa ceva acum. Pentru că, una este să fii votat de milioane de oameni și alta este să scoți în stradă acele milioane. De aceea, sutele de mii de oameni care au ieșit în stradă zilele trecute au acel avantaj al mobilizării rapide și al convingerii din ce în ce mai îndârjite, cu fiecare zi de protest. Pe când susținătorii PSD, vor fi extrem de puțini în stradă, și aceea aduși cu arcanul. Iar din momentul dezvelirii identității lor, simpatizanții PSD vor fi în prim-planul atenției și vor avea de suportat o presiune enormă din partea societății civile. Rămâne de văzut cât de bine vor ști să reziste. E clar de partea cui va fi câștigul, în această bătălie.

Vedem un fel de blitzkrieg declanșat de o populație ce părea foarte anostă și fără reacție, împotriva unui sistem politic, cu metehne profund feudale, ce va fi câștigat nu de cei care au mai multă armată de votanți ci de cei care sunt cei mai mobili și mai determinați să lupte. Pentru că oamenii din stradă vor o schimbare și nu se mai mulțumesc doar cu promisiuni sterpe. Iar Ordonanța 13, nu a fost decât factorul declanșator al unei mobilizări fără precedent din `90 încoace.

Ar fi cazul să luăm aminte la exprimarea poetului Octavian Goga, care spunea într-una din poeziile sale ”Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt/ Să vrem noi sânge, nu pământ.” Cam acesta simt că ar fi mesajul pe care au încercat să-l transmită de la început protestatarii și pe care continuă să îl susțină din ce în ce mai vehement.

În încheiere, vreau să aduc în discuție o pildă. Se spune că demult, un împărat, după ce a făcut câteva ”reforme”, și-a trimis dregătorii să meargă prin țară și să vadă dacă populația e mulțumită. După ceva vreme, au venit trimișii la curtea împăratului și i-au spus: ”Măria Ta, poporul este foarte nemulțumit de măsurile luate.” ”Nu-i nimic, stăm foarte bine”, zise împăratul liniștit.

După ceva timp, alte măsuri, aceeași poveste care se repetă de câteva ori. După alți câțiva ani o nouă măsură ”radicală” ia naștere și dregătorii sunt trimiși în toate colțurile țării și se întorc bucuroși spunând că toți locuitorii sunt foarte mulțumiți și nimeni nu este revoltat. ”Asta-i foarte grav”, zise împăratul, care-și dădu seama că zilele sale urmau să se sfârșească. Pilda acesta, oarecum tradusă ca liniștea dinaintea furtunii, ar fi trebuit să dea mari semne de întrebare celor care au câștigat alegerile.

Starea de aparentă liniște, ascunde turbulențe mari și neprevăzute. Așa s-a întâmplat și la căderea regimului comunist, dar și a Guvernelor Boc și Ponta, când populația părea nepăsătoare. Și toate protestele s-au declanșat iarna sau în pragul iernii. Iar liniștea din campania electorală trebuia să fie ca o sabie a lui Damocles pentru PSD care ar fi trebuit să ațâțe cât mai puțin starea de spirit a cetățenilor.

Comentarii

Comentarii

Powered by themekiller.com anime4online.com animextoon.com apk4phone.com tengag.com moviekillers.com