Acasa | Opinii | Lacrimi pentru Marian şi Vasilica, “ticăloșii” condamnaţi la moarte de stăpâni!

Lacrimi pentru Marian şi Vasilica, “ticăloșii” condamnaţi la moarte de stăpâni!

poze

Invariabil avem tendinţa în a ne erija în adevăraţi judecători ai acestei lumi efemere, uitând de la mână pân’ la gură pildele şi învăţăturile străbunilor. Ne place să condamnăm, să dăm pedepse capitale, să atârnăm în ştreang , semeni de-ai noştri care au comis sau sunt capabili de fapte abominabile.Ce-i drept e foarte simplu şi destul de comod să emiţi păreri, să filosofezi, să arăţi cu degetul, să apeşi pe un buton ca să trimiţi rapid la pierzanie un om fără să-ţi vezi bârna din dreptul ochiului.

Am constatat că e normal să devii depresiv în Romania atunci când realizezi că nu ai ce să le mai dai copiilor de mâncare, e normal să-ţi tai venele când vezi că politicienii te fură, e normal să-ţi pierzi minţilei când observi tradarea şi jaful din jurul tău.

Însă când vorbim de normalitate trebuie să fim conştienţi că acest enunţ intră într-o zonă gri, ce nu poate fi definită prea clar.

Cine este un om normal şi de onoare pentru societatea noastră care are o scară de valori total inversată? Proxenetul întors în ţară de la produs, tâlharul de pe străzile Londrei care se plimbă în românica în X6 de-ţi ia faţa, ăla care latră la televizor şi te minte când îţi ciordeşte viitorul familiei sau doctorii şi profesorii care au ajuns cerşetori?

La prima vedere cazul lui Marian Trandaf, nebunul care şi-a ucis mama ne face părul măciucă.Ne-a speriat teribil vestea că lunaticul care a scăpat de la balamuc umblă liber pe străzi pregătit să hăcuiască pe cine-i iese în cale.

Tot ce ne-am dorit în cele trei zile de calvar, a fost ca el să dispară din peisaj, cu orice preţ, viu sau mort cum spun prietenii noştrii americani.

Şi s-a întâmplat aşa cum ne-am dorit, am scăpat de cremenal, l-a-nghiţit pădurea de la Mierea.

Nu era cu limba scoasă şi nici pătat de sânge când l-au dibuit ci zăcea fără viaţă. Era chircit aşa cum îl făcuse mă-sa, răpus de frig şi de suferinţele lumeşti.Oare la ce s-a gândit Trandaf când şi-a dat obştescul sfârşit? S-a resemnat că n-a avut noroc pe lume sau îi prea rău că n-a mai ciuruit pe cineva?Îşi striga părinţii sau mama răpusă de mâna criminală sau cerea îndurare marelui creator ca să-i curme suferinţa? N-avem de unde şti dar putem să ne dăm cu părerea.

Câte-ndurase sărmanul Trandaf în astă lume crudă. Spitale cu cadre prost plătite, mâncare naşpa şi medicamente ieftine venite din import.

Sistemul nu i-a dat nicio şansă lui Marian, ba chiar i-a luat minţile în plină criză economică. Când Boc se lupta cu recesiunea, Trandaf a luat-o razna de la băutură. Chinuit de nevoi şi cu creierii mâncaţi de alcool îi crăpa capul lui mă-sa cu o toporişcă. Când Udrea toca miliardele de la ministerul pe care-l păstorea, Trandaf se ducea spre un fel de puşcărie.

Pentru că spitalul în care a fost băgat cu forţa când doftorii au constatat că nu mai judecă deloc, e doar un fel de iad, o condamnare la moarte lentă.

Niciodată sistemul păstorit de oamenii de onoare care conduc această ţară mică şi bogată, n-a intenţionat să-l reabiliteze, să-l vindece.

Au preferat să uite de astfel de personaje să Ie scoată din peisaj ca să le toace banii.Şi asta pe termen lung. De muşterii nu duc lipsă slavă Domnului. S-a dovedit puteziciunea sitemului când Trandaf a evadat din iadul cretinilor, un loc mult mai terifiant decât o puşcărie.

Tembelul n-a fugit de-atâta bine e de la sine înţeles dar când stai şi te gândeşti la ce-au făcut cei care ar fi trebuit să-l păzească chiar că te apucă groaza.

Chiar şi asasinului care a ucis-o pe Mihaela Runceanu i s-a dat a doua şansă. A fost eliberat acum câţiva ani înainte de termen şi umblă pe unde vrea muşchiul lui fiind reabilitat de drept.

Numai că săracul Trandaf a avut ghinion. S-a născut sub un semn rău zic babele însă noi bănuit că s-a-ntâmplat cu totul alceva.

Când te gândeşti la lunaticul din Norvegia care la doi ani după ce Marian şi-a bătut mama în cap cu toporişca, a omorât 76 de oameni într-un atac cu o mitralieră chiar că devii puţin ciudos.

Dementul lor a avut parte de cazare la patru stele şi chiar a cerut concesii mult mai mari. Acolo i s-au dat pentru că Anders Behring Breivik a fost declarat „nebun cu ştate” iar societatea lor care plăteşte medicii şi profesorii cu salarii de 10 ori mai mari ca la noi, s-a simţit vinovată.Nu l-au condamnat la o moarte lentă ci la reabilitare că aşa-i la ei.

Acum veţi spune că batem câmpii în lipsă de subiecte însă raţionamentul nu e rupt de realitate.

Unii chiar au răzbit din gesturi disperate, au avut noroc ce mai…. Au făcut greva foamei şi au ajuns demnitari peste noapte, cum este cazul senatoarei condamnatului Felix, Cristiana Anghel, iar altul mai dihai, Adrian Sobaru s-a aruncat în gol de la balconul parlamentului ca să primească salariu mai mare…şi l-a primit. Aşa că depinde din ce unghi analizezi dilema.

Numai că pe sărmanul Trandaf originar din Bucureşti nu l-a dus mintea să se arunce în aer în faţa Parlamentului în semn de dispreţ faţă de nevoile acestei ţări.

Copleşit de greutăţi a ales calea cea mai uşoară de a se elibera de grija zilei de mâine şi a stâlcit-o pe cea care i-a dat viaţă. Aşa a ajuns el pe mâna terminatorilor de la Buzău.

Vă veţi întreba ,dar oare ce-au în comun aceşti oameni?Ei bine chiar au dragii mei cititori, pentru că toţi au îndurat ororile unui sistem inechitabil, care lucrează doar pentru borfaşii cu ştate şi cu aere de intelectuali. Căci numai borfaşi îi poţi numi pe-aceia care s-au îmbogăţit în timp ce majoritatea a fost adusă la limita subizstenţei.

Aceşti oameni disperaţi mai au în comun faotul că s-au luptat cu o dilemă existenţială care a devenit o adevărată modă în România modernă. Unii au ieşit învingători cum este cazul senatoarei însă Trandaf a fost condamnat la moarte în ziua în care a primit cruda sentiţă de internare la azilul de nebuni.

La prima vedere Buzăul pare a fi raiul psihopaţilor sau asta cel puţin este percepţia celui venit din afară. Noi însă credem că oamenii au ajuns la capătul răbdării şi am să vă explic de ce. În urmă cu câteva luni s-a mai întâmplat o nenorocire cu un om care temporar şi-a pierdut minţile tot la Buzău. E arhicunoscut cazul angajatei din primărie, Vasilica Mihail care s-a aruncat pe geam.

Şi ea tot ghinionistă a fost la fel ca Marian. Nici pe ea n-a dus-o mintea să-l scuipe în ochi pe Făcăleţ să-şi pună o bombă de gât şi să-i spună că-i aruncă palatul în aer dac-o mai ameninţă. Nu femeia a fost supusă până la capăt crudului stăpân şi în gest de respect pentru personalitatea marcantă a edilului s-a aruncat pe geam ca să nu mai sufle nimic dintr-un inventat megadosar despre care acum bălăcăreşte scabrosul personaj.Scandalul blackcube de Buzău cum îl numeşte Făcăleţ i-a venit de hac nefericitei Vasilica.

Putem spune fără să greşim că la Buzău exemplele negative pot fi întâlnite la tot pasul. Dacă luăm isprava lui Făcăleţ care nici după moarte nu-i dă pace fostei sale angajate care s-a aruncat pe geam speriată de ameninţările golemei din Palatul Comunal putem spune că suntem cu toţii victimele unor călăi chitiţi să ne distrugă psihic.

Să faci un spectacol mediatic din gestul disperat al unui om care a ales să-şi ia viaţa e un gest de-a dreptul incalificabil şi greu de reperat chiar în literatura universală care geme de personaje machiavelice. Însă Făcăleţ e un actoraş de duzină care nu e însestrat cu prea multe de mama natură şi de aceea poate primi oarece circumstanţe atenuante.

Dar acest personaj grobian nu poate fi iertat definitiv din perspectiva noastră pentru că este vinovat de fapte mult mai grave decât cele comise de sărmanul Marian Trandaf. Nebunul n-a avut discernământ pe când ăsta cică mai are.

Însă la Făcăleţ demnitatea a atins cote incalificabil de abjecte după ce limbariţa l-a făcut să guiţe ca la sărbătoarea Ignatului pe la televizoare şi gazete despre sărmana Vasilica Mihail.

A uitat sărmanul de poveţele înaintaşilor noştri care ne sfătuiau să-i vorbim pe morţi numai de bine- De mortuis nihil nisi bene, spuneau romanii.

Sutor, ne ultra crepidam, asta ca să ştie Făcăleţ că suntem şocaţi de ce-a făcut. Dacă înţelege ce-am scris îi urăm numai de bine iar de nu îîi sugerăm să analizeze în profunzime societatea pe care o păstoreşte. Din nefericire pentru el nu e înconjurat numai de proşti aşa cum crede.

Până atunci să vârsăm câte o lacrimă pentru Marian şi Vasilica, cei doi români ghinionişti care au fost condamnaţi la pierzanie de oamenii normali şi demni care ne ocrotesc destinele.

Comentarii

Comentarii

Powered by themekiller.com anime4online.com animextoon.com apk4phone.com tengag.com moviekillers.com