Acasa | Actualitate | Scurte observații pe marginea rezultatelor alegerilor parlamentare

Scurte observații pe marginea rezultatelor alegerilor parlamentare

partidee

 

Anosta campanie electorală s-a încheiat cu rezultate surprinzătoare oarecum pentru unii, rezultate care nasc dezbateri tot mai aprinse și au trezit actorii scenei politice din lâncezeala ultimului an. O să încercăm să facem și noi o scurtă radiografie a situației care a dus la aceste rezultate.

Vom include în această scurtă analiză ofertele electorale ale principalelor partide, resursele alocate pentru campanie

PSD – un partid de foști viitori. Foști tovarăși, foști securiști, foști și viitori demnitari, foști oameni, viitori oameni, viitori parlamentari.  Oameni care au început să piardă controlul faptelor și contactul cu oamenii și au început să se dezumanizeze. Încetul cu încetul. Oameni care se plimbă în jipane de jdemii de euro și care vin să dea lecții de bună purtare și bună creștere unor oameni amărâți. Indivizi prosperi financiar, dar săraci moral și uman, care vorbesc despre prosperitate unor oameni săraci material dar mult mai bogați spiritual. Opulența între luxul care îi înconjoară și ideile pe care le propovăduiesc este uriașă. Diferența esențială stă în faptul că luxul lor este o realitate, dar ideile lor sunt o utopie, și astea sunt uitate imediat ce și-au văzut mandatele. La alegeri, PSD a venit cu o echipă încropită parcă în afara cadrului de partid. În frunte se află liderul tolerat încă al organizației județene, secondat de o armată de trepăduși și flămânzi după calități oficiale. De la sloganele gen Redăm România Românilor, slogan preluat ulterior de ALDE, apoi Îndrăznește să crezi în România, slogan pe care și l-a împărțit, în campanie, tovărășește cu PNL, și până la realitatea cotidiană, este o cale lungă. Uimitor cum un partid cu sloganuri sociale este reprezentat de oameni bogați sau foarte bogați. Ce să înțeleagă un alegător normal care este nici prea sărac dar nici bogat? Că numai bogații pot vorbi în numele lor? Că știe mai bine durerile lor cineva care se plimbă cu mașini de lux, care își face vacanțele la hoteluri de 5 stele în cele mai luxoase și exclusiviste locuri de pe glob? Oare în PSD ai valoare doar dacă ești bogat? Ne întrebăm și noi, ca proștii, alături de toți cetățenii de rând, când și cum au făcut aceste personaje averea? Ce merit deosebit au ei ca să reprezinte durerea, suferința și nevoile oamenilor care stau înghesuiți în cutiile de chibrituri locative sau care cu chiu cu vai și-au amenajat o amărâtă de căsuță?  Straniu cum niciun partid contracandidat nu a bătut monedă pe aceste aspecte pentru că ar fi scos un scor electoral acceptabil.

În contextul actual, în care PNL și-a pierdut identitatea faptelor și a valorilor,  PSD a trecut prin campania electorală precum cuțitul prin brânză și a luat singur majoritatea parlamentară. Practic, PSD nu a avut contracandidat în campania electorală și nici motiv să se bată. PSD a câștigat alegerile prin politica de non-combat a celorlalte partide, dar mai ales, a PNL. În lumina acestor argumente, nu este deloc surprinzător de ce PSD a câștigat. Cred că putea fi candidat și Laszlo Tokes pe listele PSD și scorul ar fi fost același. Ca rezultat procentual, PSD Buzău, s-a situat pe locul 2 în țară, după Giurgiu, ceea ce este o realizare. Cred că, dacă s-ar fi amânat soluția reducerii numărului de polițiști locali, până după alegeri, atunci PSD Buzău ar fi fost pe primul loc și ar fi rămas în istoria partidului.  Iar câteva mii de voturi în plus, ar fi contat. Oricum, după un asemenea scor amețitor de periculos, va începe, inevitabil declinul. Peste 4 ani, mai mult de jumătate dintre cei care au intrat acum în Parlament nu vor mai prinde încă un mandat. Dar mai este până atunci.

USR – un partid nou, cu idei bune dar lipsite de factorul concret, cu oameni curați din punct de vedere politic, dar care se comportă la un mod amatoresc. Nu este nimic rău în asta, atât doar că ar trebui să se maturizeze mai repede. Pentru că, atunci când te arunci în luptă, se presupune că ți-ai făcut niște calcule și te-ai antrenat cât de cât. Ori, din acest punct de vedere, participanții au fost la pământ. Nu le contest bunele intenții, dar le atrag atenția să fie mai activi și mai vocali în spațiul public. Pentru că vorba ceea, drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Pentru că nu poți să te afișezi cu bunele intenții și să ai și pretenții uriașe din partea alegătorilor. Trebuie să mai vii cu ceva. Cu acțiune. Făcută ca la carte. S-a aruncat pastila  că USR este susținut cu bani din afară. Mulți au înghițit-o, fără să facă un minim de analiză. Unde or fi banii, că eu personal nu am văzut nimic. În afara faptului că USR-ul este prezent în mediul online, unde poate și un copil să fie, destul de timid însă, eu nu prea am văzut afișe sau alte materiale care chiar nu costă o avere. Cred că a fost singurul partid care, după prima săptămână de campanie, nu avea afișe puse la panourile amenajate (vorbesc de zona pieței centrale), ceea ce nu este în regulă. Oamenii au dreptul și curiozitatea să știe ce ofertă electorală ai, ce proiecte concrete ai, ce planuri ai. Ori simpla lozincă Dezroșim Buzăul nu este una care ține de foame și nici de sete. Și nici Acum ai cu cine. În condițiile în care ești nou pe scena politică, trebuia, mai întâi să spui cine ești. Nu zic că au fost rele, dar trebuiau completate cu ceva concret, palpabil, care să aibă susținerea alegătorilor. USR-ul are, încă, și la un mod destul de consistent, acel avantaj al prezumției de inocență, corectitudine și speranță, calități pe care celelalte partide și le-au pierdut. De aceea, trebuie să se agațe de aceste aprecieri și trebuie să folosească la maximum, până la epuizare chiar, imaginea nepătatată pe are o are, pentru a convinge un electorat instabil, din punct de vedere al votului. Este cazul ca cei din USR să fie mult mai cu picioarele pe pământ, mai plauzibili și mai agresivi, la modul civilizat. Pentru că mie mi se par un pic aterizați în mijlocul unei confruntări care le este complet străină. Sunt câteva lucruri pe care votantul le urmărește la un politician și de aceea este bine ca să pici cât mai mult pe așteptările electoratului.

În primul rând este apreciată latura umană a politicianului și este bine ca cei din USR să nu se sfiiască să-și dezvăluie această latură, cu accentuarea calităților, pe care le consideră fiecare ca și dominante.

În al doilea rând electoratul se așteaptă ca politicianul să fie un om activ, dinamic, combativ, un fel de mascul alfa. De aceea vedem cum unor personaje din lumea politică, și nu vorbim doar de România, le este tolerat un comportament, de multe ori indecent ori imoral. Dar aici ține de genă și ori ești ori nu ești. Așa că, decât să te faci de râs, mai bine stai locului. Dar asta nu înseamnă pasivitate. Este de fapt vorba despre carisma candidatului iar aceasta poate fi, cu ceva efort, permanent îmbunătățită. Carisma se formează în timp și ține de determinarea cu care te lupți.

În al treilea rând, votantul dorește certitudini pe care candidatul nu i le poate eferi. Dar îi oferă în schimb iluzia unor certitudini. De aceea va avea câștig candidatul care va oferi cele mai bune iluzii și cele mai spectaculoase efecte de propagandă. Iar Cioloș a fost o alegere neinspirată a USR, dovadă și scăderea de la 14%, opțiuni de vot la începutul campaniei electorale, la 9% rezultate la urne.  USR ar trebui să se cocentreze mai degrabă asupra acestei scăderi decât asupra rezultatului. Dacă campaia electorală ar mai fi durat o lună, nu cred că USR ar mai fi prins Parlamentul. Și asta este o problemă. O problemp pe care trebuie să și-o rezolve cei din USR.

Înțelegem că presa a fost mai rezervată cu această formațiune politică, dar o mare parte din vină o poartă însuși USR-ul. Nu poți pretinde de la alții să te mediatizeze atâta timp cât tu nu faci niciun efort în acest sens. Urmărind spațiul online, pe care îl poți gestiona singur, observăm o prezență slabă, sub așteptări. Site-ul www.usr.ro a fost creat foarte târziu și conține doar informații generale, nefiind actualizat, așa cum ar trebui, pe perioada campaniei electorale. Mai mult, pagina de facebook, are informații generale și acelea foarte rare. Un alegător interesat de soarta sa și a țării va căuta mereu noi informații despre candidați. Păi dacă tu nu-i oferi, atunci cine? Cum să-ți faci cunoscută oferta? La Buzău, pagina de facebook a USR a apărut în luna august, apoi mai găsim  postare în luna septembrie și atât. Păi de unde să-și ia presa informații dacă tu nu le oferi? Să vină și să-ți bată la ușă și să te roage? Nu prea cred. S-au dus vremurile acelea. Acum trebuie ca tu să vii și să intri în gura presei, indiferent cum. PSD-ul a știut să facă acest lucru. Priviți paginile de facebook ale lui Marcel Ciolacu, Costel Toma sau Petruș Neagu. Sunt pline de informații la minut. Multe paralele cu realitatea. Dar nu contează. Au fost prezenți la apel. Așa trebuiau să procedeze toți candidații. Poate n-au avut timp, dar credeți că postările celor amintiți sunt ale lor? VAX. Ce este așa de greu să găsești pe cineva dispus să scrie, pe o anumită temă, în numele tău. Poate fi și amanta. Dar să nu fim chiar cârcotași. Chiar nu contează pentru alegător ca tu să scrii personal ceva. Poate o face oricine, în numele tău. Astfel se va păstra legătura cu alegătorii. Iar alegătorii nu sunt numai dintr-o anumită categorie socială sau cu o anumită educație. Sunt din toate categoriile. De aceea, mesajul trebuie să  fie cât mai cuprinzător.

În concluzie, îi solicităm USR-ului o prezență mult mai activă în spațiul public.

PMP – un partid care nu știi de unde începe, unde este și nici unde vrea să ajungă. Un partid de buzunar al lui Băsescu, făcut pentru a dribla celelalte partide și, în special, PNL.

La Buzău, Adrian Mocanu, la început, a făcut câteva jocuri bune, dovadă și rezultatul de la locale pe care nu cred că l-ar fi obținut PSRO cu oricine altcineva. Migrarea la PMP i-a denaturat puțin scopul și resursele. În campania electorală, Adrian Mocanu a fost absorbit de ideea de a atrage în partid cât mai mulți indivizi din alte partide decât să se concentreze pe electorat. La cum s-a mișcat în ultima perioadă, nu m-ar mira să aud că Ramses și Tutankhamon s-au înscris în PMP și că sunt extrem de fericiți că au fost primiți cu atâta căldură. Știu și de unde vine toată goana aceasta după oameni: din dorința de a fi din nou parlamentar și din teama de a nu pierde. Și atunci se naște ideea greșită că aducând oameni din alte partide, pe care îi crezi cu greutate, atunci voturile tale se vor multiplica. În mod teoretic, da. Poate fi corectă o asemenea teorie dar în alte condiții și cu alți oameni. La Buzău, oamenii cu greutate pe care i-a adus Adrian Mocanu în PMP au o greutate, dar în sensul de balast. Oamenii aceștia, împreună, nu sunt în stare să mobilizeze câteva sute de persoane și nici să aducă măcar o mie de voturi. Era nevoie de altfel de oameni. Nevoie de oameni este peste tot, deci și în PMP. Dar depinde pe cine vrei să promovezi și cu cine vrei să defilezi. În primul rând, Adrian Mocanu, dacă vrea să facă ceva în politică, mai mult decât alții, are nevoie de un consultant extrem de bun, pe care să-l asculte în toate problemele politice și peste care să nici să nu îndrăznească să se gândească să treacă. Problema este unde găsește un asemenea consultant? Asta chiar nu știu și nici nu este problema noastră.

Moneda cu reducerea numărului de parlamentari este demonetizată și prinde doar la cei mai creduli. O să revenim asupra acestei idei altădată și o să o dezvoltăm, acum alegând alte subiecte. Oricum Adrian Mocanu a făcut, în contextul actual, un joc bun cu rezultate concrete. Nu cred că altcineva ar fi putut face mai mult în condiţiile actuale.

PNL – cred că mai degrabă aici putem vorbi de susținere din afară. Penalii și venalii din PNL s-au agățat de Cioloș, în ideea de a supraviețui. Este jalnic cum un partid de talia PNL coboară atât de mult ștacheta. De ce? Pentru că Dacian Cioloș nu este un om care poate fi o locomotivă pentru PNL. Pe termen scurt, da, poate părea o soluție, dar eu nu am crezut în ea nici la început și cu atât mai puțin acum. Dacian Cioloș este tipul omului care s-a trezit, din condiția umilă de funcționar supus, ce a stat tot timpul cu capul plecat, într-o postură de șef acceptat din lipsă de alți doritori de șefie supremă. Acceptat de unii, dar contestat de fapte și de realitatea propriei limite. Propulsat în Ministerul Agriculturii de către Decebal Traian Remeș, Cioloș a prins un moment bun după plecarea lui Remeș și a fost uns ministru, în urma sforilor trase de Traian Băsescu. Tot în urma sforilor lui Băsescu, Cioloș a fost numit Comisar European, pe ideea că este un om ce poate fi controlat. Atât ca ministru al agriculturii cât și în postura de comisar european, Cioloș nu s-a remarcat prin nimic deosebit, fiind o figură ștearsă. A mers în virtutea inerției și a intereselor altora. Trebuie să facem precizarea că agricultura românească nu a câștigat nimic cu Cioloș, care a fost prea străin de problemele fermierilor. Un lucru e cert și clar: Dacian Cioloș nu este un tehnocrat. Este doar un funcționar devenit politician. Nimic mai mult. De tehnocrați putem vorbi în alte state. Nu și în România. Nici măcar nu îndrăznim să îl comparăm cu Remeș sau Valeriu Tabără care au mișcat destul de consistent lucrurile în agricultură. Într-un clasament făcut de organizațiile profesionale ale fermierilor, ca și ministru, Cioloș se află în a doua parte a clasamentului. Oare de ce?

Din punctul meu de vedere, pălăria de prim ministru, și, mai nou, cea de locomotivă a PNL, este una mult prea mare pentru Cioloș. Nu-i contest anumite calități profesionale lui Dacian Cioloș, dar competențele sale sunt aplicabile strict în domeniul său de activitate. Oricum Remeș îl pusese exact pe poziția care i se potrivea cel mai bine. Mai departe, este ”meritul” lui Băsescu care se simte ”trădat” de Cioloș. Nu știu în ce constă trădarea, dar în România de azi fiecare își vede doar interesul propriu, iar asta a făcut și Băsescu și asta face și Cioloș. Cam asta este problema lui Băsescu, că vede cum s-au ”transformat” oamenii pe care el i-a ”promovat”. De fapt, problema lui Băsescu este că i-a perceput și tratat ca pe niște fraieri și acum vede că aceștia, când nu mai depind de el, nu mai sunt chiar atât de fraieri. Asta este de fapt o problemă generală în România: sunt promovate non-valori care tind să se transforme în modele.

Practic, o să redeschid o idee mai veche, care, deși nu-mi place, se potrivește cel mai bine actualului PNL. PNL-ul și-a făcut un seppuku politic cu liderii actuali. Declinul PNL a început, la un mod accentuat, de la alegerea lui Iohannis ca președinte al României. Practic, toți trepădușii puși în funcții au mușcat mâna care i-a pus și și-au trădat liderul Crin Antonescu. Au crezut că au scăpat de Antonescu și că le-a pus Dumnezeu mâna în cap cu Iohannis. De fapt, și-au săpat propriile gropi. În primul rând, PNL a început să-și piardă identitatea. Oamenii din PNL au fost încet, încet înlocuiți cu cei din garnitura PDL, care fuseseră trecuți pe linie moartă. Iar acum plătesc prețul propriilor greșeli ale propriilor ambiții. Cu Antonescu la conducere astăzi, situația ar fi fost complet diferită. Nu numai că PNL ar fi obținut un scor mult mai bun, dar cred că ar fi putut chiar câștiga alegerile. Chiar dacă nu sunt pe deplin convins de acest lucru, sunt convins de faptul că scorul ar fi fost foarte strâns și astfel PNL ar fi dat viitorul premier și ar fi format viitorul Guvern. Pentru că, indiscutabil, Crin Antonescu rămâne nu doar o simplă locomotivă ci una extrem de puternică. Mult mai puternică decât Liviu Dragnea sau Victor Ponta. O locomotivă care ar fi putut duce mai departe PNL-ul decât ar fi putut ajunge PSD cu sistemul său bine pus la punct. O locomotivă care ar fi pus sub semnul incertitudinii intrarea în Parlament a altor partide care acum sunt parlamentare. Nu știu dacă PMP sau USR ar mai fi ajuns în Parlament, dar ALDE, aproape sigur că nu. Iar când tu ai cea mai puternică locomotivă, ce faci? O arunci la fier vechi și alegi una blazată gen Dacian Cioloș? Asta înseamnă să-ți tai singur craca de sub picioare. Despărțirea lui Crin Antonescu de scena politică românească are și alte cauze decât trădarea colegilor de partid, dar acesta a fost impulsul care l-a făcut să abandoneze, sper că vremelnic, scena politică românească.

ALDE – un partid încropit de Tăriceanu pentru a menține un loc de refugiu al unor fugari refuzați de alte partide sau urmăriți ai Justiției. Însuși Călin Popescu Tăriceanu este trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă. Alături de el s-au regăsit candidați condamnați penal (Remus Borza, Gigi Chiru, Dian Popescu) sau în curs de a fi condamnați (Pendiuc). În plus au mai existat câțiva colaboratori ai securității pe listele de candidați. Este vorba despre Andrei Alexandru (candidat ALDE în Bucureşti) – colaborator al Securităţii și Samuel Calotă (candidat ALDE în Teleorman) – colaborator al Securităţii.

Tăriceanu și-a canalizat o mare parte din acțiuni pe apărarea disperată a lui Gabriel Oprea dar și pe atacuri furibunde la adresa Justiției. Practic, este partidul care a sărit cel mai mult în apărarea penalilor și a atacat cel mai feroce Justiția.

Acum ALDE propune crearea a 500.000 de noi locuri de muncă dar și crearea unui Minister al Repatrierii Românilor.  Cum justifică reprezentanții ALDE Buzău că au votat cu toate membrele darea afară a peste 300 polițiști locali și au făcut să dispară, peste noapte 300 locuri de muncă? Cum poți să vii să zici că vrei să creezi locuri de muncă când ai distrus locuri de muncă? E ca și cum ai fi prins în piață furând și, în timp ce toți te arată cu degetul, tu te dai cel mai cinstit. Cum are de gând ALDE să creeze noi locuri de muncă? Să dea afară 800.000 de oameni și după aceea să angajeze 500.000 și să spună că a creat locuri de muncă? Chiar aș vrea să vedem o explicație logică și argumentată a acestui punct al ALDE. Și cum rezovi problema românilor plecați la muncă în afara granițelor țării? În afara țării sunt câteva milioane de români. Cum  îi vei aduce înapoi? Ce le vei da de muncă? Ce salarii le vei da, astfel încât să fie tentați să vină înapoi? Dacă e să judecăm și acest punct, pare mai degrabă o utopie. Sau e și varianta creării acestui minister cu scopul de a angaja oameni apropiați pe salarii foarte mari și fără nici o răspundere (eventual o parte din fondurile europene se vor derula prin acest minister).

Oricum, ALDE va face parte din viitorul Guvern, așa că să vedem cum va realiza promisiunile electorale.

PRU – un fel de rebranduire a PRM, cu un nou ambalaj, totul la Superofertă Electorală! Este un partid  nou creat cu scopul de a atrage electoratul PRM ce și-a propus să depășească pragul electoral de 5%. A fost la limită, iar dacă campania electorală ar mai fi durat 2 săptămâni, probabil că ar fi prins intrarea în Parlament. PRU este partidul cu cei mai mulți candidați care au fost colaboratori ai Securității. Este vorba de Victor Manole (candidat PRU în Covasna) – colaborator al Securităţii; Anton Teodor Popovici (candidat PRU în Vaslui) – colaborator al Securităţii; Gheorghe Turda (candidat PRU pentru diaspora) – colaborator al Securităţii.

Cam asta a fost, în mare, oferta electorală pentru alegerile parlamentare. Ofertă săracă și limitată, mult sub așteptările electoratului.

Pe plan local, am remarcat o latență a partidelor politice participante la alegeri.  Cel mai puțin s-au mișcat cei din USR, iar cel mai mult cei din PMP. Dacă ar fi să stabilim ca și criteriu de a fi parlamentar efortul depus, nu putem să nu remarcăm faptul că dintre toți candidații care au ieșit parlamentari, singurul care își merită locul, este Adrian Mocanu. Aceasta a demostrat, ca și la locale, că poate obține suficiente voturi fără a avea în spate un partid putenic. Practic a creat de la la zero o organizație pe care a dus-o în Parlament, cu rezultate bune, peste media pe țară. Niciunul din PSD Buzău nu ar fi fost capabil, singur, fără umbrela PSD, să intre în Parlament. Pentru că parlamentarii PSD și PNL au luat voturi în numele partidului. Dacă ar fi trebuit să facă ce a făcut Adrian Mocanu, n-ar fi avut nicio șansă.

Comentarii

Comentarii

Powered by themekiller.com anime4online.com animextoon.com apk4phone.com tengag.com moviekillers.com